0 comments

​​INTERVIU Doi actori despre soarta teatrului independent: Să fii actor independent înseamnă să regreți că nu ai ascultat-o pe maică-ta când te bătea la cap ca să te faci inginer / Pentru decidenți, mall-urile au fost mai importante

by on 13 septembrie 2020
 

”Să fii actor independent, mai ales acum în pandemie, înseamnă să regreți că nu ai ascultat-o pe maică-ta când te bătea la cap ca să te faci inginer”, sintetizează cu umor Dan Murzea situația actuală a teatrului independent. Un actor independent înseamnă o zbatere continuă, începând cu găsirea unui text, adunarea unei echipe și până la găsirea unui spațiu unde să joci. Un actor independent trăiește fix din ceea ce produce lună de lună, fără să aibă vreun venit garantat.

Florina Gleznea și Dan Murzea sunt doi actori tineri independenți care vorbesc fără ocolișuri despre situația foarte grea a celor circa 100 de teatre independente din România și soarta lor după pandemie. Teatrele independente nu se pot redeschide la o capacitate de 50% respectând riguros toate normele sanitare, deoarece locurile in sală sunt puține și nu se pot susține din vânzarea biletelor. ”Când am văzut că pentru decidenți e esențial să deschizi un magazin în mall, să îi ajuți cu plata chiriei, dar să lași să moară teatrele independente, afacerea unor oameni care au investit ani de muncă și au făcut sacrificii financiare, parcă am primit un pumn în stomac”, spune Florina Gleznea.



Rep: Ce este un actor independent?

Florina Gleznea: Un actor independent înseamnă o zbatere continuă, începând cu găsirea unui text, adunarea unei echipe și pânâ la găsirea unui spațiu unde să joci, totul înseamnă multă, multă muncă.

Dan Murzea: Să fii actor independent, mai ales acum în pandemie, înseamnă să regreți că nu ai ascultat-o pe maică-ta când te bătea la cap ca să te faci inginer 🙂 Actor independent înseamnă un actor care trăiește fix din ceea ce produce lună de lună, fără să aibă vreun venit garantat. Pur și simplu, dacă ai spectacole, ai evenimente trăiești, nu ai…nu.

Rep: Care este traiectoria unui absolvent spre teatrul independent, ce îl face să își dorească asta, dorința de mai multă libertate de exprimare artistică sau imposibilitatea accederii într-un teatru de stat?

Florina Gleznea:

În cazul meu, nu mi s-a dat neapărat posibilitatea de a alege. După ce am terminat, mi-am dorit mult să joc și am obținut o colaborare la Teatrul Metropolis într-o piesă a lui Florin Piersic jr., după care lucrurile s-au derulat în alte spații independente: Un Teatru, Teatrul Act, Godot … cumva traiectoria mea a fost spre teatrul independent.

Dan Murzea: Eu am lucrat în studenție la Teatrul Masca câteva luni și am zis ”aha, bine”, iar apoi am avut noroc să intru în trupa de improvizație Obligo unde am avut peste 1.500 de spectacole și asta m-a menținut în viață ca actor și am reușit după o perioadă chiar ca să trăiesc din asta. Am încercat bineînțeles și la teatre când se afla de câte un casting, dar când am mai evoluat mi-ar fi plăcut și mie într-un teatru. Deci, nu l-am evitat, nu-l refuz, dar nu s-a ivit ocazia până acum. Nu refuz nicio colaborare, dar pur și simplu așa s-a trasat viața mea până acum.



Teatrele independente nu își deschid porțile pentru că rămân cu un număr prea mic de locuri

Rep: Cu siguranță teatrul independent suferă cel mai tare în perioada de pandemie, având și în acest moment spectacolele oprite. Cum ați trecut prin această perioadă?

Florina Gleznea: În ceea ce mă privește am început cu spectacolele online la Un Teatru, am început repetițiile pe Zoom, apoi mi-am dat seama că trebuie să mă întrețin din ceva și a apărut ca prin minune indemnizația din partea statului, au apărut și spectacolele în aer liber…, deci destul de în acțiune ca să zic așa. Acum, teatrele s-au deschis, iar vestea asta a fost foarte îmbucurătoare pentru noi, doar că teatrele independente nu își deschid porțile. Când Andrei Grosu mi-a zis că Un Teatru nu se va deschide fiindcă rămânem cu 15 spectatori în sală ca să respectăm toate normele, mi-am dat seama de gravitate. Din 15 bilete nu putem plăti actorii, personalul, chiria, igienizarea… Statul ar trebui să fie conștient de această situație a teatrului independent. Au fost discuții cu factorii de decizie ca să ne susțină cu o parte din chirie sau alt gen de ajutor, dar nu s-a rezolvat nimic până acum. Fără acest sprijin, nu vom putea redeschide.



Dan Murzea:
Acesta trebuia să fie cel mai bun an al meu de până acum, în ianuarie spuneam că ”rup tot”. Pe 7 martie am avut ultimul spectacol, iar într-o săptămână s-a dus naibii totul în legătură cu viața. Eu am și astm, mi-e frică de Covid, eu chiar cred în Covid:), am stat în casă, am dezinfectat întruna, iar partea bună e că am stat mai mult cu băiatul. După o perioadă m-am mai calmat, am zis că mamă ce fac, că fac vlogging, un tsunami de creativitate maximă, dar nu am mai avut forța să fac nimic…

Cred că teatrul nu va mai fi la fel după pandemie și va lua o formă hibridă, fizic și online

Rep: Vremurile grele au fost mereu o sursă de creativitate. Cum ați văzut teatrul în pandemie dus în mediul online sau în aer liber și cum îi vedeți evoluția după coronavirus?



Florina Gleznea: E clar că teatrul se va reinventa, că va reveni la origini sau altceva, dar e clar că ceva se va întâmpla. Toată perioada asta în care am fost izolați, înstrăinați unii de ceilalți, cred că ne-a întors către noi și către toate temerile și fricile, tot ce e mai angoasant în noi, ceea ce pentru actul creator e o bogăție. Nu știu dacă putem vorbi de o renaștere în teatru, dar chiar și în această direcție cred că va lua o formă diferită. Spectacolele online sunt câte puțin din fiecare, teatru și film căci ai un spectacol filmat. Teatrul nu va muri, dar în mod cert va trece printr-o perioadă de transformare.

Dan Murzea: La mine, cu trupa Obligo, nevoia de interactivitate e și mai mare. Efectiv primești sugestii de la spectatori, râd cu tine, aplaudă… clar nu e același lucru în online.

Când am văzut că pentru decidenți e esențial să deschizi un magazin în mall, să îi ajuți cu plata chiriei, parcă am primit un pumn în stomac

Rep: Cum ați simțit când ați văzut că se deschid diferite activități unde regulile sanitare erau mai greu de respectat, iar teatrele și cinematografele nu?



Florina Gleznea: Când s-au anunțat subvențiile pentru malluri ..când am văzut că pentru decidenți e esențial să deschizi un magazin în mall, să îi ajuți cu plata chiriei, parcă am primit un pumn în stomac. Nu ajuți spațiile de cultură, dar e sențial pentru tine să deschizi un magazin în mall, mi se pare strigător la cer. Fac din nou un apel disperat către decidenți, pentru că trebuie să vorbim de lucrurile astea. Proprietarii unor teatre independente au muncit ani și ani de zile pentru această afacere, au recunoaștere internațională și nu le putem arunca toată munca la gunoi acum. Așa cum se găsesc bani pe malluri, sigur se găsesc și pentru teatre.

———————————-

Florina Gleznea a absolvit UNATC „I.L. Caragiale“ în anul 2007, la secţia actorie, în clasa lui Ion Cojar. A debutat cu rolul Marthei din „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“, de Edward Albee. A interpretat rolul Ralucăi în filmul „Moartea domnului Lăzărescu“, în regia lui Cristi Puiu. A fost nominalizată la Premiul pentru debut pentru rolul Martha în spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, la Teatrul Act, Bucureşti, anul 2009.

Dan Murzea: face parte din trupa de improvizație Obligo, a jucat în filmul Coborâm la prima (2018)