0 comments

Întâlnire cu ​Mary Laura Philpott și Domnica Petrovai despre bestsellerul Mi-e dor de tine când clipesc

by on 19 mai 2021
 

Editura Humanitas vă invită joi, 20 mai, ora 19.30, la o întâlnire #live #online cu Mary Laura Philpott și Domnica Petrovai despre bestsellerul Mi-e dor de tine când clipesc, o carte despre vulnerabilitate şi autoexigenţă, despre greşeli şi hotărâri esenţiale, considerată printre cele mai bune titluri ale anului 2019 de Esquire, BuzzFeed, Bustle, HelloGiggles, She Reads și Literary Hub.

Mi-e dor de tine când clipesc este un volum de eseuri autobiografice scrise cu umor irezistibil în care Mary Laura Philpott surprinde criza vârstei de mijloc, echilibrul între familie şi ambiţia profesională, viaţa de cuplu, maternitatea, prietenia – toate aceste faţete ale feminităţii fiind discutate cu talentul rar al scriitorului care te face să râzi şi să plângi de emoţie şi care, vorbind despre experienţe cu totul personale, descrie, de fapt, căutarea de sine a fiecăruia dintre noi.

„Profundă, plină de umor, curajoasă şi pasionantă, Mi-e dor de tine când clipesc este o carte în care te vei regăsi şi în care vei afla consolare, deşi adesea te va pune pe gânduri. O colecţie minunată de eseuri, ce te va face să te simţi mai puţin singur.“ – Dani Shapiro

Mary Laura Philpott s-a născut în Nashville, Tennessee. A publicat eseuri pe teme culturale și recenzii literare în The New York Times, The Washington Post și The Atlantic. A scris volumul umoristic „Penguins with People Problems“ („Pinguini cu probleme cât se poate de umane“) și cartea de față apărută recent la Humanitas în traducerea semnată de Ioana-Raluca Flangea.

—– Evenimentul va fi difuzat live pe pagina de Facebook a Editurii Humanitas și pe #HumanitasYouTube: https://bit.ly/Humanitas-YouTube. Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe #HumanitasSoundcloud: https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud.

Mary Laura Philpott Mi-e dor de tine când clipesc

Eseuri Traducere de Ioana-Raluca Flangea Humanitas, 2021 N

ATIONAL BESTSELLER NPR’s Favorite Books of 2019 Esquire’s Best Books of the Year Printre cele mai bune titluri ale anului de Esquire, BuzzFeed, Bustle, HelloGiggles, She Reads și Literary Hub.

O scriitoare care încântă prin originalitate și inteligență. Mă bucurcă a scris o carte inspirată din viața ei!

Elizabeth Gilbert

„Mi-e dor de tine când clipesc vorbeşte cu căldură, sinceritate dezarmantă şi înţelepciune despre presiunile cu care se confuntă femeile în ziua de azi şi despre cum autoarea şi-a găsit mulţumirea sufletească privind înlăuntrul ei şi învăţând să fie ea însăşi.“ Kirkus Reviews

„Deopotrivă o scrisoare către perfecţioniştii de pretutindeni şi o confirmare a faptului că este bine, şi chiar necesar, să te schimbi – Mi-e dor de tine când clipesc îmbrăţişează călduros viaţa, cu toate imperfecţiunile ei.“ Esquire

„Profundă, plină de umor, curajoasă şi pasionantă, Mi-e dor de tine când clipesc este o carte în care te vei regăsi şi în care vei afla consolare, deşi adesea te va pune pe gânduri. O colecţie minunată de eseuri, ce te va face să te simţi mai puţin singur.“ Dani Shapiro „Un mozaic al unei vieţi în care schimbarea survine subtil, iar nu radical. […] Cititorii vor fi seduşi de tonul prietenos al autoarei, de simţul umorului plin de căldură şi de poveştile ei pline de empatie.“ Booklist

Fragment

Mi‑e dor de tine când clipesc

E propoziția perfectă, doar că n‑am scris‑o eu. Autorul e copilul meu în vârstă de șase ani.

Stăteam la biroul de acasă, aveam de predat o reclamă pentru un client din industria bagajelor și mă luptam cu un alineat despre valize. M‑am aplecat, de parcă dacă‑mi țineam fața mai aproape de computer aș fi putut convinge cuvintele de pe ecran să facă gențile ceva mai atrăgătoare. Băiețelul meu stătea pe burtă pe covor, „lucra“ ca să‑și umple timpul până la plimbarea în parc pe care i‑o promisesem. Vorbea singur în timp ce mâzgălea cu un creion galben pe unul dintre caietele mele de notițe.

„…și mi‑e dor de tine când clipesc“, a zis.

[…]

Cu timpul, „Mi-e dor de tine când clipesc“ a devenit pentru mine un laitmotiv. Mă ajută să trăiesc în prezent. Mă face să reduc viteza și să absorb fiecare secundă în loc să-i dau zor, fiindcă de-acum știu cât de dor îmi e de lucrurile întâmplate în trecut, care sunt chiar aici, sub pleoapele mele, și totuși s-au dus de tot. Atunci când fiul meu face ceva tipic pentru un adolescent, și eu trebuie să-i cer pentru a mia oară într-o seară să-și ia pantalonii aruncați pe jos, în baie, „Mi-e dor de tine când clipesc“ mă ajută să am mai multă răbdare. Cu o secundă în urmă avea șase ani. Peste încă o secundă va fi adult și mă va părăsi. Mi-e dor de tine când clipesc. Aici e surprinsă profunzimea iubirii mele. Oare chiar voia sã spună asta atunci când era mic și mâzgălea, sau doar căuta ceva care să rimeze cu „mă săpunesc“?

Nu avea cum să fi știut. Nu avea cum să‑și fi dat seama că expresia „mi‑e dor de tine când clipesc“ surprinde perfect ceea ce simte la un moment dat orice adult: criza de identitate. Dar așa este.

[…]

Mi‑e dor de tine când clipesc. Am simțit‑o de atâtea ori de‑a lungul vieții, în momente în care chiar nu mai știam nici eu cine sunt, în clipe în care, dacă închideam ochii, simțeam că am dispărut.

Încă mai am bucata aceea de hârtie pe care a scris fiul meu cu ani în urmă, înainte ca eu să am cea mai vagă idee că ceea ce a scris el acolo va deveni piatra mea de hotar. Habar n‑am avut atunci că acele cuvinte aveau să devină un laitmotiv extrem de versatil.

Îl folosesc mereu. Atunci când simt presiunea de a face întocmai acel lucru care trebuie făcut – ceea ce se întâmplă tot timpul, fiindcă sunt om și sunt o perfecționistă –, îmi amintesc toate identitățile pe care le‑am avut, pe care le am și pe care le voi avea în același timp. Mi‑e dor de tine când clipesc înseamnă știu că toate identitățile mele sunt aici cu mine și știu că împreună putem reuși. Îmi spun asta mie însămi, și mă simt ca atunci când un antrenor împinge jucătorul

pe teren și‑i spune: „Hai că poți! Fă ce te‑am învățat!“

Mă simt ca atunci când un părinte își cuprinde pe după umăr copilul aproape adult care se îndreaptă către ușă, pentru a merge la balul de absolvire, și‑i spune: „Nu uita cine ești“.

Uneori mă gândesc: Fir‑ar să fie, n‑o să mai am niciodată 15 sau 25 sau 35 de ani. Viețile acelea le‑am trăit, gata. Șidevin ușor nostalgică la gândul că aș putea să retrăiesc ceva

din ce a fost atunci. Și apoi îmi amintesc de mine la 21 de ani, stând într‑un cubicul la primul meu loc de muncă de după facultate, simțindu‑mă total nedumerită și dorindu‑mi să dispar, și mă gândesc: Hei, sinele meu tânăr, o să fie mai bine. Jur. O să fie și mai rău, uneori, dar și mai bine.

Iar atunci când am atacuri de anxietate cu privire la viitor – Și dacă de fapt acum sunt cel mai fericită din viața mea și nu apreciez asta suficient de mult? Oare o să ajung la sfârșitul vieții fără să fi trăit vreodată în Franța, sau fără să fi făcut destui oameni fericiți, sau fără să fi învățat tot ceea ce ar trebui să știu despre spațiu, sau fără să fiu în stare să fac șpagatul? Oare mănânc destui antioxidanți? Oare ce voi fi făcând peste zece ani? Dar peste douăzeci?

Îmi spun: Mi‑e dor de tine când clipesc, ceea ce va să zică: Fii stăpână pe situație. Nu intra în panică. Dacă vrei să știi încotro s‑o apuci, uită‑te de unde vii. Faptul c‑ai ajuns

până aici înseamnă că poți face următorul pas.

Uneori, atunci când mă năpădesc amintirile sau visez cu ochii deschiși, simt cum diferitele mele identități trec una pe lângă alta, de parcă eu‑cea‑de‑acum îmi încrucișez pașii pe coridorul minții cu eu‑cea‑de‑demult sau cu eu-cea‑din‑imaginație sau chiar cu eu‑cea‑din‑viitor. „Mi‑e dor de tine când clipesc“, spune unul dintre euri. „Sunt chiar aici“, spune celălalt, și întinde mâna.